CUVÂNT CATEHETIC LA ÎNCEPUTUL SFÂNTULUI ȘI MARELUI POST (In Romanian language)

† BARTOLOMEU

DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL CONSTANTINOPOLULUI

NOUA ROMĂ ȘI PATRIARH ECUMENIC

ÎNTREGII PLEROME A BISERICII,

HAR SĂ FIE ȘI PACE

DE LA DOMNUL ȘI MÂNTUITORUL NOSTRU IISUS HRISTOS,

DE LA NOI ÎNSĂ BUNĂ DORIRE, BINECUVÂNTARE ȘI IERTARE

Preacinstiți frați și preaiubiți fii în Domnul,

Îl slăvim pe Dumnezeu Cel în Treime închinat, Care ne îndrumă iarăși în Biserică spre perioada sfântă și binecuvântată a Sfântului și Marelui Post, spre starea încercărilor trupești și duhovnicești și a nevoințelor ascetice, pentru a ne pregăti în Hristos și a înainta în smerenie spre Sfânta și Marea Săptămână și spre Învierea Domnului cea purtătoare de viață.

Desigur, asceza nu este o caracteristică doar a Sfântului și Marelui Post, și nici un aspect sau o responsabilitate doar a monahilor, nici o influență din exterior asupra ethosului creștin, ca și un element adăugat evlaviei noastre. Ascetismul aparține fundamentului existenței creștine și vieții Bisericii. Constituie chemare a lui Hristos către credincioși și mărturie a prezenței Sale mântuitoare în viața noastră. Credincioșii nu se adresează unui Dumnezeu impersonal și inaccesibil, ci Cuvântului Întrupat, Cel care a revelat iubirea lui Dumnezeu Tatăl și comuniunea Sfântului Duh, plinătatea harului și libertății. În acest sens, Sfântul și Marele Post, ca și punct culminant al binecuvântărilor dumnezeiești și a trăirilor profunde deosebite, rămâne expresie dinamică și descoperire a bogăției și a adevărului întregii vieți bisericești.

Nimic nu este segmentat sau nu constituie scop în sine în viața credincioșilor. Viața în Hristos este plenară și nedespărțită. Smerenia, pocăința, rugăciunea, postul, faptele bune, sunt legate între ele și îl conduc pe credincios spre Euharistia Bisericii, spre Sfânta Liturghie, taina eshatologică a Împărăției. Luptele ascetice sunt începutul, „poarta cea strâmtă”, care ne conduce spre Sfânta Sfintelor. Nu există în Tradiția noastră „asceză de dragul ascezei”. Ascetismul este întotdeauna o cale care își găsește împlinirea atunci când se îmbisericește, atunci când ne conduce spre comuniunea cu Sfintele Taine, prin care ne încorporăm în mersul Bisericii spre veșnicie. Amintim exemplul Sfintei Maria Egipteanca pomenită în a cincea duminică a Postului, care, după patruzeci de ani de nevoință ascetică severă și de rugăciune neîntreruptă, a dorit împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos din mâinile Sfântului Zosim, cunoscând că Dumnezeiasca Împărtășanie este izvorul vieții și medicamentul nemuririi. Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016), care s-a referit la post drept „mare nevoință duhovnicească” și „expresie prin excelență a idealului ascetic al Ortodoxiei”, accentuează că „postul adevărat privește întreaga viață în Hristos a credincioșilor și își atinge punctul culminant prin participarea acestora la cultul dumnezeiesc și în mod deosebit la Taina Dumnezeieștii Euharistii” (Însemnătatea postului și practicarea acestuia astăzi, § 1 și 3).

Spiritualitatea ortodoxă este de neînțeles fără participarea la Dumnezeiasca Euharistie, prin care credincioșii devin un trup, comuniune de persoane, comunitate de viață, părtași la „mântuirea comună” în Mântuitorul Hristos, Care este „bun comun”. Acest post este supunere și ascultare față de canonul Bisericii, experiență comunitară. Sfântul și Marele Post constituie o invitație de a descoperi Biserica ca și loc și mod de sfințire și de sfințenie, ca și pregustare și icoană a triumfului luminii, ca și plinătate a vieții și bucurie deplină a Împărăției care va să vină. Din punctul de vedere al experienței trăite, dar și din punct de vedere teologic, nu este cu putință să înțelegem spiritul Postului Mare, dacă nu îl considerăm ca fiind un pelerinaj înspre Înviere. Pe întreaga perioadă a postului se experiază „o înțelegere pascală” a vieții. Ascetismul trist constituie o denaturare nefericită a trăirii creștine, uitare a harului care a venit și a Împărăției care va să vină, viețuire „ca și când Hristos nu a venit niciodată”, fără așteptarea „învierii morților” și „a vieții veacului care va să vină”.

Acest duh l-a avut postul dinaintea Paștelui și în Biserica primelor veacuri, ca și vreme de pregătire a catehumenilor pentru Sfântul Botez în timpul Sfintei Liturghii a Învierii. Și atunci când, ulterior, caracterul catehumenal al acestei perioade de post a fost înlocuit de ethosul pocăinței, s-a salvat și rămâne ca și fundament existențial trăirea „pocăinței” ca și un „al doilea botez”, care ne conduce din nou la plinătatea euharistică pascală a vieții bisericești, în casa Tatălui, la comuniunea Duhului Sfânt. Și aici „purtarea crucii” constituie cale spre bucuria cea de negrăit a Învierii.

Aceiași Cruce grea o poartă în aceste zile și evlaviosul popor ucrainean, care îndură suferințele de negrăit ale unui război brutal nejustificat și împotriva rațiunii, care împrăștie durere și moarte. Suntem alături de frații și fiii noștri încercați, înălțând rugăciuni către Domnul milei și Dumnezeul păcii pentru încetarea imediată a focului și biruința dreptății și a păcii, care sunt pregustări ale bucuriei depline în Împărăția lui Dumnezeu.

Adevărul mântuitor al credinței ortodoxe, al evlaviei și spiritualității implică și evenimentul sfințirii Sfântului Mir, pe care, cu harul lui Dumnezeu, o să îl săvârșim în acest an în Săptămâna Mare, la sediul Patriarhiei Ecumenice. Uleiul binecuvântat și „dumnezeiesc“ al „Euharistiei Mirului“ transmite noului „cetățean al cerului” prin Taina Mirungerii darurile diverse și nenumăratele harisme ale Sfântului Duh, spre întărirea acestuia în participarea la viața Bisericii începând cu împărtășirea cu Sfintele Taine, și ca prezență îndumnezeită și mărturie despre darul harului și a nădejdii care este in noi în lume. Caracterul Duhului Sfânt ca „putere de comuniune” este exemplificat și în modul de pregătire a Sfântului Mir prin amestecarea componentelor oferite de către Bisericile locale, dar și prin locul și timpul de sfințire al acestuia în cadrul sinaxei euharistice, imediat după sfințirea Sfintelor Daruri; ca de asemenea, și prin întrebuințarea bisericească a Sfântului Mir, precum ungerea celor care intră în Biserica Ortodoxă eterodocși sau apostați, la sfințirea bisericilor, la sfințirea Sfintelor Mese, a Antimiselor, ca și în alte contexte.

Cu aceste sentimente, dorindu-vă o perioadă a postului care se apropie cu folos și fără obstacole spre Învierea Domnului, chemăm asupra voastră, preacinstiți frați în Hristos și fii ai Bisericii Mame a Constantinopolului din întreaga lume, harul cel dătător de viață și marea milă a Aceluia care binecuvântează pururea nevoințele ascetice ale poporului Său, a lui Hristos Dumnezeul nostru.

Sfântul și Marele Post 2022

† Bartolomeu al Constantinopolului

Fierbinte mijlocitor către Dumnezeu pentru voi toți