MESAJ PATRIARHAL LA SFINTELE PAȘTI 2022

† BARTOLOMEU

DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL CONSTANTINOPOLULUI

NOUA ROMĂ ȘI PATRIARH ECUMENIC

ÎNTREGII PLEROME A BISERICII HAR, PACE ȘI MILĂ

DE LA HRISTOS CEL ÎNVIAT DIN MORȚI

⁕⁕⁕

Parcurgând nevoințele ascetice anevoioase ale Sfântului și Marelui Post și trăind în smerenie cinstitele Patimi ale Domnului, suntem părtași acum luminii veșnice a strălucitei Sale Învieri, cântăm și slăvim numele Lui Cel mai presus de ceruri, făcând cunoscut mesajul purtător de bucurie „Hristos a înviat!”

Învierea este fundamentul credinței, al evlaviei, al culturii și nădejdii ortodocșilor. Viața Bisericii, în manifestarea ei teantropică tainică și liturgică, duhovnicească, morală și pastorală și în mărturia cea bună despre harul în Hristos venit (în lume) și așteptarea „învierii comune”, întrupează și reflectă zdrobirea stăpânirii morții prin Crucea și Învierea Mântuitorului nostru, ca și eliberarea omului din „sclavia degradării”. Învierea o mărturisesc Sfinții și Martirii credinței, dogma, ethosul, structura canonică și Liturghia Bisericii, sfintele biserici, mănăstirile și smeritele noastre locuri de închinare, zelul îndumnezeit al clerului sfințit, jertfirea necondiționată a lui „a avea” și „a fi” în Hristos a monahilor, evlavia ortodoxă a credincioșilor și întreaga perspectivă eshatologică a modului de viață bisericesc.

Prăznuirea Paștelui nu constituie pentru ortodocși o fugă vremelnică de realitatea lumească și de contradicțiile ei, ci păstrare a credinței nezdruncinate, că Izbăvitorul neamului adamic, Care a călcat cu moartea pe moarte, este Domnul istoriei, Dumnezeul iubirii, Cel Care e pururea „cu noi” și „pentru noi”. Paștele este certitudinea trăită, că Hristos este Adevărul eliberator, temelia, axa existențială și orizontul vieții noastre. „Fără Mine nu puteți face nimic” (In. 15, 5). Nici o situație, „necaz sau strâmtoare, sau prigoană, sau foamete, sau lipsă de îmbrăcăminte, sau primejdie, sau sabie” (Rom. 8, 35) nu e posibil să îi despartă pe credincioși de iubirea lui Hristos. Această convingere de nezdruncinat inspiră și susține creativitatea noastră și dorința de a fi în lume „împreună lucrători cu Dumnezeu” (I Cor. 3, 9). Evident că, în fața obstacolelor și încercărilor de neînvins, acolo unde din punct de vedere uman nu se întrezărește soluție, există speranță și perspectivă. „Toate le pot în Hristos, Care îmi dă putere” (Filip. 4, 13). În Hristos Cel Înviat cunoaștem că răul, sub toate chipurile lui, nu are ultimul cuvânt în evoluția umanității.

Plini de recunoștință și bucurie pentru cinstea și suprema valoare dăruită omului de către Domnul slavei, ne exprimăm indignarea în fața formelor de violență, a nedreptății sociale și a încălcării drepturilor omului în vremea noastră. „Propovăduirea Învierii cea Luminată” și „Hristos a Înviat” răsună astăzi împreună cu zgomotul armelor, strigătele de disperare ale victimelor nevinovate ale violenței războiului și ale refugiaților, între care se află un număr impresionant de copii nevinovați. Ne-am încredințat personal despre aceste probleme, cu ocazia recentei vizite făcute în Polonia, unde și-au găsit refugiul cel mai mare număr de refugiați din Ucraina. Suntem alături de evlaviosul și bravul popor ucrainean, care poartă o cruce grea, ne rugăm și ne luptăm pentru pace și dreptate pentru cei cărora le lipsește. Este de neconceput pentru noi creștinii să tăcem în fața prăbușirii demnității umane. La fel și pentru victimele conflictelor armate, „perdantul cel mare” al războaielor este umanitatea, care în lunga ei istorie nu a reușit să elimine războiul. Nu doar că războiul nu rezolvă problemele, ci creează altele și încă mult mai complexe. Împrăștie învrăjbire și ură, se lărgește prăpastia dintre popoare. Noi credem cu statornicie, că este posibil ca umanitatea să trăiască fără război și violență.    

Biserica lui Hristos, prin firea ei, slujește ca factor de promovare a păcii. Nu doar că se roagă pentru „pacea de sus” și pentru „pacea întregii lumi”, însă evidențiază importanța efortului uman pentru menținerea ei. Caracteristică a creștinului este în primul rând să fie „făcător de pace”. Hristos îi fericește pe făcătorii de pace, a căror nevoință constituie prezență tangibilă a lui Dumnezeu în lume și întruchipează pacea care „covârșește toată mintea” (Filip. 4, 7), în „noua creație”, în Împărăția binecuvântată a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Biserica noastră, după cum pe bună dreptate se accentuează în documentul Patriarhiei Ecumenice este „Pentru viața lumii”. Ethosul social al Bisericii Ortodoxe, „îi cinstește pe martiri, care și-au jertfit viața pentru pace, ca și martori ai puterii iubirii, a frumosului creației în forma ei inițială și finală, ca și pentru idealul comportamentului uman, după cum Hristos l-a promovat pe perioada slujirii Sale pământești” (§44).

Paștele este praznic al libertății, al bucuriei și păcii. Slăvind cu evlavie Învierea lui Hristos și trăind în aceasta și propria noastră împreună înviere, închinându-ne cu credință în fața tainei Iconomiei Dumnezeiești, și participând la „praznicul comun al tuturor”, transmitem din smeritul sediu al de-a pururea răstignitei Biserici a Constantinopolului către voi toți, cinstiți frați și iubiți fii, un salut pascal din inimă, invocând asupra voastră harul și mila Celuia Care a omorât iadul, Hristos, Dumnezeul tuturor, și ne-a dăruit nouă viața veșnică.

Fanar, Sfintele Paști 2022

† Bartolomeu al Constantinopolului

Fierbinte rugător pentru voi toți 

către Hristos Cel Înviat