CUVÂNT CATEHETIC LA ÎNCEPUTUL SFÂNTULUI ȘI MARELUI POST (2023)

† BARTOLOMEU

DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL CONSTANTINOPOLULUI

NOUA ROMĂ ȘI PATRIARH ECUMENIC

ÎNTREGII PLEROME A BISERICII,

HAR SĂ FIE ȘI PACE

DE LA DOMNUL ȘI MÂNTUITORUL NOSTRU IISUS HRISTOS,

DE LA NOI ÎNSĂ BUNĂ DORIRE, BINECUVÂNTARE ȘI IERTARE

Preacinstiți frați arhierei și binecuvântați fii în Domnul,

Cu purtarea de grijă și harul Preamilostivului și Preabunului Dumnezeu, ne aflăm deja în perioada binecuvântată și mistică a Triodului, urmând să intrăm de mâine în Sfântul și Marele Post, în arena postului biruitor de patimi și a „sfintei înfrânări”, prin care se descoperă profunzimea bogăției Tradiției noastre ortodoxe și responsabilitatea permanentă a Bisericii față de progresul duhovnicesc al fiilor ei. După cum amintește Sfântul și Marele Sinod din Creta (iunie 2016), „Biserica Ortodoxă, urmând neclintit hotărârile apostolice, canoanele sinodale și întreaga tradiție patristică, a afirmat întotdeauna valoarea deosebit de înaltă a postului pentru viața duhovnicească a omului și pentru mântuirea lui“ (Importanța postului și respectarea lui astăzi, § 1).

În viața Bisericii toate au un fundament teologic de neclintit și ο referință soteriologică. Creștinii ortodocși practică „nevoința comună” a ascezei și a postului fiind „recunoscători pentru toate” (I Tes. 5, 18). Biserica își cheamă fiii să străbată drumul lung al nevoințelor ascetice ca și parcurs spre Sfânta Înviere. Constituie o caracteristică centrală a vieții în Hristos, că ascetismul autentic nu implică niciodată o stare de proastă dispoziție, de vreme ce se hrănește din așteptarea bucuriei Învierii. Imnologia noastră face referire la „primăvara postului”.

În acest sens, departe de capcanele dualismului neoplatonic și a denaturatei „nimiciri a trupului”, ascetismul autentic nu este cu putință să urmărească epuizarea „trupului celui rău”, de dragul duhului și a eliberării sufletului din legăturile lui tiranice. După cum se accentuează, „asceza, în manifestarea ei autentică, nu se îndreaptă împotriva trupului, ci împotriva patimilor, a căror rădăcină este „spirituală”, de vreme ce gândirea/mintea este „cea care păcătuiește mai întâi”. Astfel că nu trupul este marele dușman al ascetului. 

Nevoința ascetică urmărește depășirea egocentrismului, datorită iubirii „care nu caută ale sale”, fără de care omul rămâne închis în sine însuși, în „egoul nimicitor” și în nesățioasele lui dorințe. Omul egocentric se micșorează, își pierde creativitatea, potrivit zicalei, „tot ceea ce oferim se înmulțește; ceea ce păstrăm pentru noi înșine se pierde”. Cu referire la acest cuvânt, înțelepciunea Părinților și experiența Bisericii îmbină perioada postului cu „belșugul milosteniei”, cu fapte de binefacere și întrajutorare, care sunt dovezi ale depășirii iubirii de sine și ale plinătății existențiale. 

Interdependența este tot timpul caracteristica vieții în Biserică. Viața liturgică, asceza și spiritualitatea, grija pastorală și buna mărturisire în lume, sunt expresie a adevărului credinței noastre, elemente interdependente ale identității noastre creștine, care se completează reciproc, având drept element comun de referință și traiectorie Împărăția veacului care va să vină și împlinirea în aceasta a plinătății iconomiei dumnezeiești. Deși viața bisericească reflectă și simbolizează în toate formele ei de manifestare Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh care va să vină, Taina Sfintei Euharistii este aceea care „exprimă/întruchipează Biserica în plinătatea ei”, după cum evidențiază cu statornicie fericitul Mitropolit Ioan de Pergam, de curând trecut la Domnul (Βασιλείας Θεοῦ ἐκτύπωμα, Μέγαρα 2013, p. 59). „Comuniunea curată”, îmbisericirea existenței noastre, ca și participare la Dumnezeiasca Euharistie, este „finalul” postului, „coroana” și „trofeul” nevoințelor ascetice (vezi Ἰωάννου Χρυσοστόμου, Εἰς τόν Ἠσαΐαν Ὁμιλίαι, στ’: Εἰς τά Σεραφείμ, PG 56, 139).   

Astăzi, într-o vreme a desacralizării vieții, în care omul „oferă o mare importanță lucrurilor complet lipsite de importanță”, misiunea noastă creștină este evidențierea concretă a profunzimii existențiale a „triadei spiritualității”, ca unitate de nezdruncinat a vieții liturgice, a ethosului ascetic și a întrajutorării, a esenței revigorării axiologice în spațiul ethosului și culturii, pe care o modelează credința în Hristos și darul dumnezeiesc al libertății fiilor lui Dumnezeu. Considerăm în mod deosebit important, să trăim Sfântul și Marele Post ca descoperire și experiere a sensului adevărat al libertății pentru care „ne-a eliberat Hristos” (Gal. 5, 1).  

Cu aceste gânduri și sentimente de iubire și cinste, dorindu-vă o perioadă a postului cu folos spre Învierea Domnului, chemăm asupra voastră, preacinstiți frați în Hristos și fii ai Bisericii Mame a Constantinopolului din întreaga lume, harul cel dătător de viață și marea milă a Aceluia care binecuvântează pururea nevoințele ascetice ale poporului Său, a lui Hristos Dumnezeul nostru, a Cărui stăpânire a Împărăției să fie binecuvântată și slăvită acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.            

Sfântul și Marele Post 2023

 † Bartolomeu al Constantinopolului

 Fierbinte mijlocitor către Dumnezeu pentru voi toți